Pentru ca o protogalaxie sa devina o
galaxie, trebuie sa aiba loc doua evenimente. In primul rand, din gazul
protogalactic sa se formeze o populatie de stele. Apoi, gazul
intergalactic si stelele formate trebuie sa se constituie intr-o
structura bine organizata de galaxie.
Cel de-al doilea proces este destul de
bine cunoscut, in special din simularile pe calculator. Astfel, se poate
urmari direct colapsarea unui model de protogalaxie, rezolvand
ecuatiile de miscare a stelelor si a gazului interstelar, sub influenta
gravitatiei reciproce.
Stelele,
intocmai ca si galaxiile, se formeaza din gazul interstelar, pe seama
instabilitatii gravitationale. Dar spre deosebire de galaxii, formarea
stelelor nu este, in general, un eveniment spontan, deoarece presiunea
gazului interstelar este de obicei suficient de mare pentru a preveni
formarea unor perturbatii de marimea stelelor, care sa poata colapsa.
Dar daca gazul este comprimat de un eveniment violent, densitatea unei
zone poate creste pana la punctul in care gravitatia depaseste presiunea
gazului si se poate forma o perturbare locala care sa colapseze formand
o stea.
In galaxia noastra, fenomenele violente
includ unde de densitate spirale de tipul celei care este responsabila
pentru structura discoidala a galaxiei si, de asemenea, undele de soc de
la exploziile supernovelor si de la regiunile de gaz ionizat din jurul
stelelor masive fierbinti aflate in expansiune.
In alte galaxii, formarea stelelor poate fi, de asemenea, declansata de ciocnirile cu galaxiile vecine sau chiar numai de apropierile foarte mari de acestea.
In alte galaxii, formarea stelelor poate fi, de asemenea, declansata de ciocnirile cu galaxiile vecine sau chiar numai de apropierile foarte mari de acestea.
Intr-o protogalaxie, miscarea proprie de
colapsare violenta sta probabil la baza formarii stelelor. O
protogalaxie ar putea fi privita ca un sistem de nori de gaz rotindu-se
pe orbite si care, in urma coliziunilor reciproce, permit formarea
stelelor.
Dar stelele au diferite dimensiuni, iar
distribuirea lor in cadrul unui proces general de aparitii de stele a
putut fi estimata prin observatiile facute asupra stelelor din
vecinatatea Soarelui. Aici au fost observate multe stele avand doar 0.8
din masa Soarelui, dar si unele masive. Stelele masive sunt mai rare,
deoarece ele “ard” mai repede si deci, au o viata mai scurta.