Aceste fenomene naturale sunt dovada
faptului ca planeta noastra este in continua miscare. Majoritatea
faliilor si a vulcanilor se afla la marginea placilor tectonice, de
aceea este usor de prezis unde in lume acestea vor avea loc cutremure si
eruptii vulcanice, insa nu se stie cu exactitate momentul in care vor
avea loc.
Predictiile probabilistice ale
cutremurelor pe tremen lung, bazate pe ceea ce s-a intamplat in trecut
sunt usor de facut. Persoanele care traiesc in zona golfului San
Francisco, spre exemplu, stiu ca exista o probabilitate de 62% ca un
cutremur de magnitudine mare sa se produca acolo in urmatorii 30 de ani.
Avertismentele pe tremen scurt sunt posibile, insa ele nu vin decat cu cateva secunde inainte de producerea unui cutremur.
Pe 29 august si 5 septembrie 2004, cu 7
zile inainte de un cutremur cu magnitudinea de 7,1 pe scara Richter, in
sudul Japoniei s-au detectat schimbari in densitatea electronilor din
ionosfera, si respectiv in temperatura.
Sistemul DENS (sistem de detectie a
emisiilor electro-magnetice transmise din zone seismice), dezvoltat de
Centrul National de Studii Spatiale din Franta a aratat ca exista
corelatii intre anumite tipuri de activitate electromagnetica de
frecventa redusa si zonele cele mai active din punct de vedere seismic
de pe pamant.
Se spune, de asemenea, ca animalele sunt
sensibile la semnalele electromagnetice de frecventa joasa, motiv
pentru care sunt capabile sa detecteze un cutremur.
Conform unor studii realizate de
Universitatea din Colorado, aceste semnale elctromagnetice sunt
specifice fracturarii rocilor cristaline.
Scepticii tind insa sa nu ia in
considerare studiile legate de comportamentul animalelor, deoarece
informatiile obtinute sunt ambigue si inconsistente.